Daniel CORBU – Neoavangarda românească, vol I+II

Format B5, 550 pagini (vol I) + 450 pagini (vol. II)

Prin cele două volume în care poetul şi exegentul Daniel Corbu (doctor în filologie al Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi cu o teză despre rostirea postmodernă), şi-a propus să sintetizeze toate curentele, tendinţele, experimentele literare notabile care, urmând avangardei, s-au manifestat în România postbelică.

În volumul I (640 pagini, format academic) sunt luate în discuţie, curente şi tendinţe literare ca Onirismul, Conceptualismul, Vizionarismul, Concretismul, Formalismul ludic, Neotradiţionalismul, Epifanismul, Estetismul, Erotomanismul şi Paradoxismul.

Volumul al doilea din Neoavangarda românească continuă studiul curentelor, mişcărilor şi experimentelor literare postbelice, şi anume: Neoexpresionismul, Biografismul, Malformismul, Textualismul, Postmodernismul şi Fracturismul. Pe lângă principiile şi tehnicile fiecărui curent în parte, ecourile manifestelor, impactul cultural şi social, Daniel Corbu aduce pe podiumul exegezei un număr de 97 de autori de poezie, proză şi teatru, expunînd analitic fiecare formulă originală de experiment literar, furnizoare de noutate. Faţă de primul volum, în care primau experimente şaizeciste (de la onirismul lui Dimov la vizionarismul lui Nichita Stănescu până la epifanismul lui Daniel Turcea), în acest al doilea volum primează nume ale generaţiei ’80, precum şi ale doimiştilor, arondaţi curentului pe care l-au inventat,  fracturismul.