Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA – Ion Creangă Vol. IX

Format A5, 236 pagini

Apariţia, în 1963, a volumului Ion Creangă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga impune o temerară modificare de traseu în exegeza crengiană. Considerând că „biografia sa se alcătuieşte din înşiruirea câtorva date îndeobşte cunoscute” şi că nici măcar elementele noi nu „ar mai avea o însemnătate deosebită pentru explicarea scriitorului şi a legăturilor lui cu opera”, autoarea precizează cu fermitate: „Monografia  noastră este aceea a operei lui Ion Creangă. O spunem  cu întregul simţ al răspunderii pentru temeritatea noastră şi pentru modestele noastre mijloace de investigaţie”.

Locurile  comune  ale exegezei de până la 1963 nu sunt evitate, cercetătoarea vorbind cu insistenţă metodologică despre realism, poporanitate, homerism, etos, umanism popular, realism folcloric. Se aduc, însă, nuanţe noi interpretative, mai cu seamă în plan comparat, în care ştim că  Zoe  Dumitrescu-Buşuleanga a excelat. Pentru prima dată apare, în exegeza crengiană, argumentul ferm şi plauzibil în favoarea conştiinţei artistice, cu care a fost înzestrat şi care depăşeşte nativitatea sa de tip  popular, rapsodic. Meritul este, însă, acela de a fi reorientat exegeza crengiană spre specificitatea naraţiunii, conştiinţa artistică a creatorului, desprins de rapsodul popular prin darul genial de a selecta şi spre unicitatea felului de a rosti textul prin jocularitate (termenul e  al autoarei) şi prin comicul fonetic.